Sportul școlar, mai mult în teorie și prea puțin în practică

3167

În 2014, Comisia Europeană a publicat un document programatic privind obezitatea în rândul copiilor și tinerilor europeni. „EU Action Plan on Childhood Obesity 2014-2020” așa cum a fost el botezat, relatează despre obezitate, cauzele ei, situația la ora actuală în statele membre UE și ce își propune Comisia Europeană să facă pentru a remediat situația, sau măcar pentru a o îmbunătății, în perioada 2014 – 2020. O remarcă extrem de interesantă, în care se face referire directă inclusiv la România, spune în felul următor: „Especially alarming is the fact that physical activity tends to drop off between the ages of 11 to 15 in most European countries. For example, in Austria, Finland, Norway and Spain, the average level of physical activity in boys decreases by 50% between the ages of 11-15 years, whilst even more dramatic decreases are seen in girls16. In most EU countries, the level of physical activity in 15-year-old girls is less than half of that recorded at age 11, and girls in Austria, Ireland, Romania and Spain exhibit decreases of over 60%”. Adică între vârsta de 11 și 15 ani se întâmplă un lucru extrem de interesant: cam jumătate din copiii europeni renunță să mai facă mișcare. La fete mai mult decât la băieți și în unele țări mai mult decât în altele, astfel că în anumite state, între care și România, cam 60% rennunță să mai facă mișcare între vârsta de 11 și 15 ani. Adică și la acest indicator stăm foarte prost. Prin urmare e de minim bun simț ca dacă vrei să încurajezi elevii să facă sport, să le oferi condițiile în care aceștia să-l practice.

De ce am făcut această referire? Pentru că mai e cam o săptămână și începe școala. Știți câte săli de sport noi s-au construit în Tîrgu-Mureș în ultimii ani? Niciuna. Din perioada 2000-2004 a guvernării Năstase, cu sălile de sport construite la supra-preț, când și la Tîrgu-Mureș au fost constuite 5 astfel de săli (din fonduri guvernamentale, nu din bugetul local), nimic nou nu a mai apărut. Tot ce s-a făcut de atunci până acum au fost lucrări de întreținere și reparații.

Între timp, programa școlară la disciplina Educație fizică și sport, spune că din clasa a noua și până în clasa a douăsprezecea, elevii trebuie să exerseze și să dobândească abilități în probe atletice, de gimnastică și în cel puțin două jocuri sportive la alegere, dintr-o listă prevăzută tot în programă. La fiecare se detaliază mai apoi, pe fiecare an de studiu, care sunt indicatorii care trebuie atinși.

Întrebată câți bani a investit în ultima perioadă în infrastructura de săli și terenuri de sport a școlilor, Primăria, cea care are obligația legală să investească bani pentru a o aduce la standardele minimale pentru ca orele de educație fizică să poată fi ținute, evită răspunsul și nu oferă suma, ci spune că a mai făcut lucrări de reparații și zugrăveli. Găsește și o scuză: „Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice, prin programa şcolară, nu impune un normativ asupra suprafeţelor de joc, neexistând un standard impus, singurul criteriu (atât în perioada construcţiei, cât şi în perioada actuală) fiind posibilitatea desfăşurării orelor de educaţie fizică în condiţii bune. Menţionăm că în insituţiile de învăţământ unde sălile de sport sunt de dimensiuni mai reduse, Municipiul Tîrgu-Mureş a contractat lucrări de amenajare a terenurilor de sport exterioare (C.N.Papiu, L. Gh. Marinescu, etc.), astfel încât să existe posibilitatea practicării sporturilor care necesită o suprafaţă mai mare de joc”. Ceea ce, în prima parte, e adevărat – programa școlară nu dă și sdandardele suprafețelor pe care orele de educație fizică trebuie să se desfășoare. Tot ea, programa, vorbește însă de probele atletice, cele de gimnastică și cele de jocuri de echipe. Iar dacă aveți răbdarea să citiți tot ce scrie programa că trebuie să se întâmple la orele de educație fizică din clasa a noua și până în clasa a douăsprezecea, vă veți da seama că înlocuirea unor săli mici cu terenuri afară nu e o metodă care să garanteze „posibilitatea desfăşurării orelor de educaţie fizică în condiţii bune”.

În încheierea răspunsului, Primăria revine însă la argument: „Având în vedere că programa şcolară nu impune ca la orele de educaţie fizică să se practice anumite sporturi, reglementate de federaţii de profil, ci anumite exerciţii fizice recomandate pentru menţinerea unei stări fizice optime, considerăm că spaţiile cu destinaţia de săli de sport sunt suficient de generoase, fapt pentru care ne exprimăm convingerea că aceste activităţi se desfăşoară în condiţii bune”. Greșit. Programa școlară spune că trebuie să faci inclusiv jocuri de echipă, câte unul sau două pe an, în funcție de anul de studiu și poți alege între: baschet, fotbal, handbal, volei sau torball-goalball. Ba mai mult, dă și o listă de discipline alternative cu alte 18 sporturi. Din lista celor obligatorii, se poate lesene înțelege că nu poți să le practici fără infrastructură și e destul de absurd să le practici iarna la minus 10 grade pe terenul de sport. Ca să nu mai vorbim că niciuna din suprafețele standard pentru baschet, fotbal, handbal, volei sau torball-goalball nu e asfaltul prezent pe toate terenurile școlilor.

Și acum să privim imaginea de ansamblu, cea în care, neobligată de nici un act normativ în vigoare, Primăria se asociază în fiecare an cu cinci cluburi sportive alese arbitrar și le varsă în buget câteva milioane de euro în fiecare an. Iar acolo unde legea spune că trebuie să asigure infrastructura necesară pentru ca să ofere condițiile unei educații decente, inclusiv la orele de educație fizică și sport, Primăria n-a construit nici o sală de sport în ultimii 15 de ani, ci se rezumă să repare și zugrăvească infrastructura existentă, evident depășită.

DISTRIBUIȚI

Comentarii Facebook

3 COMENTARII

  1. vezi ca la scoli s-au semnat, de catre parinti, pentru vopsire sali de sport, termoane si asfaltari. Daca ii obliga educatoarele, parintii semneaza orice are nevoie derbedeul de la primarie ca sa isi acopere furturile pe firmele bisnitarilor din partid.

LĂSAȚI UN MESAJ