Azi începe o nouă ediție a Medifun, ajuns la cea cu numărul cincisprezece. Sau șaiseprezece, depinde pe cine întrebi. Dacă numele Medifun nu vă spune nimic, atunci poate vă ajută dacă vă spun că e acel eveniment în care studenții de la medicină umblă împărțiți în echipe, cu tricouri specifice pentru fiecare echipă, și o țin într-un fel de party câteva zile bune la rând, prin diferite locuri din oraș. Au și ceva probe, se constumează și pentru o paradă și, în general, au câte ceva de făcut în fiecare oră din zi și noapte, pe toată durata evenimentului.
Ca să fiu mai riguros, este de fapt un eveniment care, din cunoștințele mele, a plecat de la un unul de talie ceva mai mică, organizat tot de studenți, la Cluj, în anii ’90, tradiție care între timp s-a pierdut acolo, și care inițial era un fel de treasure hunt. La Tîrgu-Mureș a început se pare prin anul 2000 și e organizat de ligile studențești de la UMF. Diáknapok în varianta maghiară, Medifun în varianta românească (din păcate două evenimente distincte, c-așa-i la Tîrgu-Mureș), cu aproximativ 2.000 de participanți în varianta maghiară, 500-700 participanți în varianta românească. Specificul e relativ același: probe care pun accent pe creativitate și muncă în echipe, probe sportive, probe specifice party-urilor de noapte, ceva concerte cu muzică live sunt ingredientele principale.
Din exterior, mai ales dacă ai și un pic de exces nejustificat de severitate, combinată cu neinformare, Medifun e un eveniment care îi face de rușine pe viitorii medici ce, iată, se îmbată și umblă așa pe străzile orașului. De fapt e un eveniment care are un format unic în țară, care datorită competiției dintre echipe, în care se promovează non-stop fair-playul, munca în echipă (e o competiție între echipe, totuși) și imaginația, are și părțile lui bune. Și nu puține. Dar e organizat de studenți, în fiecare an cam în perioada sesiunii, de către mediciniști care, prin excelență, au de învățat mii de pagini/sesiune. Deci scârțâie în anumite părți organizatorice, scârțâie și în promovare, motiv pentru care nu reușește să crească și să depășească orizontul de eveniment local. Și nu crește, chiar dacă bugetul a crescut simțitor față de acum 5-10 ani. Nu e mult, dar implică totuși câteva mii de euro, bani care sunt drămuiți de asociații studențești, din veniturile propri, prea puține fonduri venind de la sponsori, din aceleași rațiuni de scârțâială în organizare. Dar să nu uităm că e un „aproape-festival” care e organizat de o mână de studenți la medicină, în timpul sesiunii.
Cum Peninsula nu mai e, alt festival în loc nu s-a născut la Tîrgu-Mureș, iar Medifun sau Diáknapok sunt unice în felul lor, există extrem de mult potențial ca oricare din cele două variante să crească și să repună Mureșul pe harta națională a evenimentelor destinate tinerilor, ca punct de referință, așa cum, de altfel o bună bucată de vreme a fost, în vremurile bune ale Peninsulei. Dar, pe de altă parte, Medifun și Diáknapok sunt evenimente studențești și tocmai aici e și farmecul lor – în combinația dintre entuziasmul formidabil și stângăciile din organizare. Tocmai datorită acestui specific e și interesant de urmărit ce se va întâmpla pe viitor.
