Pe data de 9 noiembrie 2015 la Berlin a avut loc o întâlnire a conducerii Samaritan International pe tema ajutorului umanitar la dezastre. Au fost reprezentanţi din Germania, Italia,Tirolul de Sud, Austria, Danemarca, Cehia, Ungaria, Slovacia, Serbia, Lituania şi România.
Intâlnirea a fost condusă de prof. dr. Georg Nothelle, care de 20 de ani este specialistul principal în elaborarea strategiilor de intervenţii în situaţii de urgenţă la organizaţia Crucea Rosie, şi dr. Ivo Bonamico Secretar General al Samaritan International.
Obiectivul acestui atelier de lucru a fost de a creiona strategia si mecanismele de intervenţie la nivel natţional şi internaţional în caz de dezastre, de a trece de la abstract la concret cum vor intervenii pe viitor organizaţiile ţărilor implicate.
Pornind de la cuvinte cheie cum ar fi :
Împreună e mai uşor, implementări comune, experienţele proiectelor, organizaţii diferite, capacităţi diferite, găsim un numitor la toate acestea anume că avem un scop comun cu aceleaşi valori.
Dezastrul oricum este definit, se întâmplă subit. Se pot face planificări, prevenţii dar nu îl poţi evita. Necesar pe lângă prevenţie şi planificare, este ajutorul umanitar prompt, în faza imediată a dezastrului.
În caz de dezastre internaţionale structurile operaţionale vor avea abordări tematice.
Întrebarea e facem echipe comune sau organizaţiile se complementează, going side by side? Răspunsul îl putem găsi în definirea ariei de angajament. Ce? Cum? Cine? Până când?
Termenul de “sudden outset disaster” scoate în evidenţă necesitatea existenţei unui centru de criză cu spaţiu fizic, resurse financiare şi resurse umane, care să opereze imediat pe teren în condiţiile date de calamitate.
Observaţia strategului organizaţiei Crucii Roşii domnul professor Georg Nothelle, este că organizaţiile prezente la această întâlnire vor să acţioneze sub un singur drapel, respectiv al Samaritan International. În afară de faptul că e necesară stabilirea unor standarde minime comune pentru diferite situaţii de urgenţă, echipele trebuie să participe la aceste module de educaţie şi training comune, este absolut obligatoriu să fie definite detaliile leadership-ului. Adică care organizaţie dintre cele participante, sau cine îsi asumă responsabilitatea legală a acţiunilor, şi prin ce mecanism este numit acesta. Pentru a înţelege, domnul profesor a dat un exemplu concret: “cine îşi asumă responsabilitatea dacă echipele de salvatori au primit apă de băut infestată şi echipele de salvatori s-au îmbolnăvit?!”
Adică cel care îşi asumă leadership-ul nu asumă doar coordonarea, ci şi responsabilitatea legală a acţiunilor.
În decursul anilor la dezastrele internaţionale au participat echipe de foreign aid, în special din Germania, Italia, Austria, Danemarca. Ţările din centru şi estul Europei nu au fost implicate în aceste acţiuni umanitare. La insistenţele reprezentantului României , la un moment dat reprezentantul Austriei domnul Reinhard Hundsmuller a acceptat propunerea de a forma echipă mixtă şi cu România, cu condiţia ca echipele româneşti de salvatori să participe în Austria la training pe diferite module. (întrebare – dacă România are un sistem de urgenţă atât de performant şi recunoscut în Europa, de ce nu a fost solicitată la nici un dezastru să trimită echipe de salvatori?)
Până la finalul sesiunii s-au stabilit procedurile de alertare, de înregistrare, legale, de resurse financiare şi umane, de strategii pentru Foreign Aid.
Echipa samaritenilor din România se declară mulţumită de rezultatul acestei şedinţe comune, pentru că pentru prima dată este introdusă în acest sistem şi considerată o resursă care poate ajuta la dezastre.
