Facem progrese în învățământul preșcolar. Crește miraculos consumul de hârtie igienică

5463

Dacă acum câțiva ani patru suluri de hârtie igienică, (fără a face economie) un prosop din material textil și două pachete de șervețele (100 buc/pachet) erau suficiente pentru un preșcolar, pe un întreg semestru la grădiniță, ei bine, s-au mai schimbat vremurile. Pare că noua generație folosește mai des toaleta. Această schimbare radicală de comportament se datorează oare alimentației sănătoase de catering sau pur și simplu e un pas firesc în evoluția omenirii?

Deși au trecut 20 de ani de la Revoluție, ne-am școlit, am citit despre Montessori, despre Piaget, am devenit experți și doctori în pedagogia preșcolară, continuăm să predăm în dulcele stil clasic și comunist, unde mersul la toaletă se face în rând. Se duc copiii la baie, unul câte unul, în coloană, pentru că „așa e frumos”. Își fac nevoile la oră exactă, de trei ori pe zi, conform planului educațional bine gândit: după micul dejun, înainte de activități și înainte de prânz. Cu toate că cei mici nu prea apucă să meargă practic la baie, crește miraculos consumul de hârtie igienică în grădinițe.

Anul acesta, de exemplu, în unele instituții, consumul de hârtie igienică a ajuns chiar să egaleze suma alocată rechizitelor. Astfel, investim la fel de mult în nimic, precum în pensule, acuarele, foarfeci și hârtie colorată. Sigur, așa e corect, etic și moral să se întâmple. Regulamentul de ordine interioară al instituției trebuie respectat cu orice preț, pentru că pune în față interesul copilului și îl protejează. Exact! Regulamentul îi ocrotește pe preșcolari, mai ales de bacteriile acestea rele și nesimțite, care, măi să fie, nu mai sunt ca înainte de 2000. S-au mai emancipat. Nu mai stau, domnule, pe clanțe, ca pe vremuri, sau pe podea. Nici măcar cârpa nu le mai convine. Se grăbesc toate în baie, să se pună ciorchine pe prosoapele copiilor. Doar aici se relaxează cu adevărat, la căldurică, și se înmulțesc, cât ai clipi, făcând ravagii. Aduc holera peste noi, chiar dacă în ultimii 30 de ani nu s-au putut mândri nici măcar cu o epidemie mică în rândul populației! Aceasta este cauza cea „nobilă” pentru care nu mai este voie să se folosească prosoapele clasice în grădinițe, unde umblă o mână de copii și fiecare ar putea avea prosopul lui personal.

Sunt convinsă că bacteriile acestea periculoase sunt de vină că se cumpără lunar, pentru un efectiv de 20 de copii, 10.000 de prosoape de unică folosință, din banii părinților. De ar trebui să le dea Primăria copiilor tot atâtea prosoape de hârtie, am trece cu viteza luminii pe metodele naturiste și ecologice, precum frunza de brusture, care e mare, încăpătoare și nu dăunează mediului înconjurător. „Slavă Domnului că s-au inventat aceste hârtii verzi, altfel riscam să cheltuim banii pe jucării educative și sport” – a declarat ușurată, mama unui preșcolar.

Sigur, că ei au dreptate. Într-adevăr, recunosc și eu, că avem mare nevoie de o dubă plină de hârtie. Sunt mult mai folositoare copiilor decât un spațiu educațional mai mare. Copiii oricum sunt mici, ei pot sta oricum, oriunde, încap în locuri strâmte, deci nu merită investiția în săli. Apoi, mai vine și iarna, factura de gaz e prea mare. Am putea reduce cu ocazia aceasta și numărul jucăriilor din grupe, ca să se dezvolte corespunzător și creativitatea celor mici. În momentul de față au prea multe jucării. Cinci cuburi de lemn se împart la douăzeci de copiii. Nu e de mirare că generația nouă nu mai știe să se joace frumos. Trebuie să existe doar un singur cub pentru toți copiii, pentru că doar astfel își vor imagina toți că pot construi chiar și așa un castel. Astfel vom trezi în ei speranța și cei mici își vor face chiar și planuri de viitor. Vor știi sigur unde să-l lovească pe celălalt, pentru a se juca cu singurul și unicul cub al grupei. Da, dăm dovadă de profesionalism, de vocație și altruism.

Copiii sunt scoși la aer liber, o dată pe an, tot din respect față de ei. Le mulțumesc tuturor educatoarelor în calitate de mamă pentru acest efort supra-omenesc. Știu că în curte mai bate vântul, iar dânsele riscă să li se strice coafura. Voi fi veșnic recunoscătoare și țin să le mulțumesc public tuturor pedagogilor care pot renunța la tocuri, măcar o dată pe an, pentru a-i lăsa pe cei mai mici să respire aer curat.

Da, dragi cititori, facem progrese în educația preșcolară. Contribuim la creșterea consumului de hârtie igienică, ca să producem gunoi.

Imola Ognean

3 COMENTARII

  1. Daca parintii vor sa fie colacul bandajat de hartie pentru odor si dau in judecata pentru orice zgarietura e cam normal ceea ce se face :d

  2. Nu doar atat ci si consumul de antidepresive la…educatoare.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.