Festivalurile voturilor și ipocriziei

1367
Sursa foto: http://www.valeamuresului.ro/

Aflăm din Zi de Zi că anul acesta avem ocazia să participăm la a unsprezecea ediție a Festivalului Văii Mureșului. Ca în fiecare an, ne sunt prezentate niște nume de artiști populari care se vor perinda pe scenă, majoritatea neavând mare legătură cu zona, și niște alți artiști, gen Voltaj, Puya (ca să dau doar două exemple de anul trecut) sau Iris (anul acesta) fără absolut nici o legătură nici cu zona și nici cu tradițiile ei. Totuși, la fel ca în fiecare an, ni se va spune că promovarea tradițiilor din zonă este principalul motor de atragere a turiștilor, iar turismul este viitorul dezvoltării și revitalizării zonei. Iar pentru că toată această poveste trebuie privită ca o investiție în viitor, anual se alocă mii sau zeci de mii de euro pentru onorariile artiștilor, scenă, lumini, transport, amenajarea zonei etc.

Oricâtă răbdare am avea, după 10 ediții încheiate, ne aflăm acum în pragul celei dea unsprezecea și ne-am aștepta să vedem primele rezultate. Sau să nu vedem rezultate, să recunoaștem că nu funcționează, cei care au organizat să-și recunoască neputința în acest sector și, fie să caute altă metodă de a revitaliza zona, fie altă metodă de a atrage turiști. Din păcate statisticile oficiale publice au două probleme: cel mai mic areal la care se fac raportările este județul și în privința datelor din turism arhivate, acestea se opresc la 2012. Oricum ar fi însă, pe județul Mureș nu se observă absolut nici un impact al acestor manifestări până în 2012. Numărul de înnoptări e relativ departe de cel din 1990, iar în perioada 2007-2010 a scăzut constant. Ulterior a început o ușoară creștere, însă nu am ajuns încă la nivelul lui 1990. Greu de crezut în acest peisaj că cele două festivaluri, de pe Valea Mureșului și cel de pe Valea Gurghiului, au avut vreun efect. Așadar, argumentația cu atragerea turiștilor și revitalizarea zonei e o frumoasă poveste fără acoperire în date statistice.

Dar organizarea de bâlciuri, festivaluri, concerte și alte tipuri de manifestări publice, nu sunt exerciții singulare, care se petrec doar pe cele două văi. Tîrgu-Mureș a fost martor în ultimii 15 ani, anual la cheltuirea unor sume de bani pe așa ceva. Și nu vorbim de sume mici, ci din contră, unele care ajung la sute de mii de euro/an. Nu întâmplător, primarul de aici a reușit „investind” astfel banii publici să-și consolideze imaginea și să-și păstreze mandatul, trecând succesiv victorios prin alegerile din 2004, 2008 și 2012. Ei bine, putem observa de asemenea astfel de rezultate și pe cele două văi. Ciprian Dobre, liberal pe vremea când a fost prefect (funcție unde este numit, nu ales) și a demarat acest festival, a fost ales între timp, folosindu-se din plin de electoratul din acel bazin, în funcția de deputat, vicepreședinte de Consiliu Județean, iar la primele alegeri uninominale pentru președinția CJ a obținut un scor record ca număr de voturi atrase de PNL în Mureș și, chiar dacă atunci a ieșit pe locul doi, la următoarele alegeri pentru aceeași funcție a reușit să-și adjudece mandatul. Semn că investirea unor sume pentru distracția populației îmbrăcată în total neonesta ambalare a promovării turismului în zonă, încă prinde.

Cine are de câștigat în afară de politicieni? În afară de o mână de localnici, care fac accidental niște profituri total nesustenabile, nimeni. Spun nesustenabile pentru că aceste mici profituri nu pot pune astfel bazele unei afaceri în zonă. Sunt prea puține (mai degrabă accidentale) pensiunile deschise în zonă, iar turismul a rămas în continuare în zona neagră, nefiscalizată, derulându-se prin cabane închiriate prin telefoane, cunoștințe, ori cel mult un cont de facebook. De fapt, nici proprietarii acestor cabane/case de vacanță nu pot crește afacerile în timp, pentru că le lipsește 1. predictibilitatea unor sezoane turistice și deci nu prea pot ajune la un grad de ocupare profitabil în condițiile fiscalizării și 2. posibilitatea de promovare onestă (câtă vreme se lucrează la negru) și nici Statul nu „simte” turismul în zonă, pentru că proprietarii acestor cabane închiriază la negru.

Și mai trist e că modelul reușitei nici măcar nu trebuie căutat foarte departe, el venind chiar din județul Mureș, fiind deci la îndemână pentru studiat și replicat. Ce-i drept, dintr-o zonă în care nu se aruncă banii pe festivaluri inutile. „Intre dealuri domoale, in inima Romaniei, e ascuns satul Bagaciu, cu 1.000 de ani de istorie. Aici, unde pana si magazinul mixt s-a inchis din lipsa de clienti, un om din Danemarca a facut afacerea vietii. A adus atat de multi turisti aici, incat vreme de 5 ani a si functionat un charter Copenhaga – Tg. Mures”. Asta constatau jurnaliștii Pro TV într-un reportaj realizat în 2014.

Comentarii Facebook

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ