Pe la mijlocul lunii decembrie, am făcut o solicitare de informații de interes public. Cam în 7-8 cazuri din 10, indiferent dacă faci sesizarea online sau nu, indiferent dacă specifici că vrei răspuns online sau nu, instituțiile publice să încăpățânează să-ți dea răspunsul în scris. Adică să mai piardă câteva zile și să mai cheltuie niște bani pe tipărire și expediere. Iar expedierea se întâmplă cu Poșta Română, adică cel mai prost serviciu de curierat din cele existente pe piață.
Revenind la cererea mea, trebuie spus că am făcut-o în nume personal, online și am precizat că doresc răspuns tot online, pe mail. N-am primit răspuns, în schimb am primit aviz de la Poștă, ca să mă duc să ridic recomandata. Avizul numărul 2, că primul nu l-au adus. Ca o paranteză, în 8-9 cazuri din 10, orice ar fi, avizul nr. 1 eu nu-l primesc. Nici măcar când primesc ceva prin Prioripost (serviciul de curierat rapid, prin care destinatarul este căutat la domiciliu) nu se sinchisesc să mă caute, ci îmi aruncă un aviz în cutia poștală (asta pe testate, cu aviz luat din poștă după ce toată ziua am stat în casă). Mă duc așadar cu avizul nr. 2 la Poștă, a doua zi dimineața după ce l-am primit. La ghișeu mi se spune că scrisoarea mi-a venit din decembrie și că dacă n-am venit după ea, ei au trimis-o înapoi. Păi n-am venit pentru că nu m-ați anunțat că a venit, răspund. Ce-i de făcut?
Păi nimic, scrisoarea n-o mai pot recupera. Păi bine, dar am mai fost pe aici, v-am mai spus că sunteți prost organizați și că aproape niciodată nu aduceți avizul nr. 1 și mi-ați ridicat din umeri. Acum ce fac? întreb eu. Păi uitați aici un număr de telefon, sunați la dirigintele de poștă și faceți o reclamație, mi se răspunde de după ghișeu. Dar scrisoarea o pot recupera? întreb eu. Nu, vine prompt răspunsul.
Ies din oficiul poștal, respir de două ori să mă calmez, ajung la birou, sun la numărul indicat, cer cu dirigintele (mă simt ca la școală, când pârăsc pe cineva la doamna dirigintă), mi se răspunde politicos că doamna dirigintă nu e, dar pot să las un număr de telefon, că mă sună ea cam într-o jumătate de oră, că acum e ieșită (unde în timpul orelor de program? îmi vine să întreb, dar mă abțin, ca să nu-i supăr și să-mi tai singur linia de comunicare între mine și ei, care și așa e destul de firavă). A trecut de atunci o oră, uite că am terminat de scris și textul acesta, iar telefonul tot n-a sunat, scrisoarea tot n-am primit-o, iar informațiile, pe cale de consecință, tot nu le am.
P.S. Chiar înainte să apăs butonul de publicare sună telefonul. Era doamna dirigintă care mi-a spus că va vorbi cu poștașul. Trebuie să mă credeți pe cuvânt, că număr de înregistrare la plângere n-am și nici o eventuală dovadă că le-am trimis mail.
