Nu mă pot preface că sunt politruc

1760

Tot aud în ultimele săptămâni, de când cu Partidul Oamenilor Liberi – Tîrgu Mureș​ că nu mă mai votează nu știu cine și că, dacă mă mai comport așa cum m-am comportat toată viața, dacă nu devin politrucul cel de toate zilele din jurul nostru, atunci risc să nu fiu votat. Cred că este bine să clarificăm, pentru cei care nu știu, ce e cu partidul și cu voturile.

Cel puțin de 15 ani, de când s-a născut al nostru băiat, mi-am propus să fac în așa fel încât, atunci când ajunge mare, să aibă o comunitate cu reguli la fel ca afară. Vroiam și să se poată face alături de alții. După 12 ani am ajuns la cauze și, în 2012, puteam să fac partidul fără probleme, dar trebuia să mint, să pierd timp și foarte mulți bani. Problema cea mai delicată era că aproximativ 95% dintre români nu puteau să facă acest lucru. Atunci mi-am zis că nu este bine să uit că mama mea, asistentă medicală, m-a născut în comuna ei natală Cucerdea, într-un fel de maternitate cu o moașă ce ținea de dispensarul medical din Cucerdea, județul Mureș.

Nu este bine să uiți de unde ai plecat și să nu te gândești că prietenul din copilărie, rămas acasă în acea comună, care are acum vreo 2.000 de locuitori, alături de alți cucerzeni ar putea să facă mișcarea lor civică, iar la locale să își dorească să candideze și mai apoi să se ocupe altfel de pășunile din zonă.

Normal că răspunsul a fost simplu: nu poate și nu are libertatea să îi concureze pe monopoliștii politruci. La fel ca ceilalți 95% dintre românii cu drept de vot.

Puteam ușor renunța la principii, mă apucam să mint și să folosesc puterea banilor și, din 2012, eram președinte de partid. Doar că nu rezolvam nimic, ci deveneam ușor politruc.

Așa că am ales calea normală, adică am zis că trebuie să schimbăm Legea Partidelor. După vreo 3 ani, legea s-a schimbat, adică cele 25.000 de semnături nu mai sunt necesare, iar prietenii mei din copilărie, la fel ca oricare alți oameni valoroși, dar necunoscuți, din orice comunitate, vor putea, fără să mintă, să piardă timp și bani aiurea pe birocrație, să pornească propria lor mișcare de la firul ierbii și să fie liberi, fără șefi la București, Budapesta sau în alte capitale, să poată să își propună propriile lor proiecte în comunitatea în care trăiesc 90%-100% din an.

În februarie 2015 s-a reusit acest lucru. Așa că după niște ani proiectul de civism a ajuns la final prin înființarea Partidului Oamenilor Liberi (POL) din Tîrgu-Mureș, prima mișcare civico-politică a comunității din istoria ei, fără șefi în altă parte. Adică am făcut istorie, pentru că nu putem schimba istoria. Ce mi-am propus am realizat, alături de alți colegi din comunitate și din afara ei. Câțiva, din păcate. Nu am făcut-o pentru că îmi trebuie votul cuiva și nu trebuie să mă schimb acum pentru că sunt președinte și cofondator de partid.

Asa ca îmi pare rău, dar nu îmi schimb principiile și modul de a fi, deoarece nu am devenit președinte de partid ca să îmi trebuiască recunoașterea nu știu cui, contractele lui pește sau poziție în comunitate, ci pentru că este singura formă de respect față de ceea ce am construit până acum, prin care pot face în așa fel încât munca mea, impozitată și cheltuită aiurea de alții, să nu mai fie impozitată si cheltuită aiurea, ci să fie altfel respectată și folosită.

Dacă nu am reușit rugându-i frumos pe aleșii locali, spunându-le și dându-le idei și studii, atunci singura formă de schimba ceva este competiția ușor de făcut de către oricine.

Așa că îi vom concura, dar fără rabat de la ideile și principiile noastre. Nu o sa cer lui Cătălin Hegheş​, Radu Bălaş​, Lavinia Abu Amra, Varga Zsigmond​ să își schimbe felul de a fi, ci avem niște puncte și viziuni comune, minimale, iar în jurul lor scoatem în piață proiecte individuale și de echipă, prin care de fapt ne vom spune viziunea. Astfel, partidele mainstream vor trebui ca la locale, cel puțin în comunitatea noastră, să ne ia în calcul.

Ah, că la un moment dat vom ajunge să avem candidat sau vom avea vreo listă de candidați în Tîrgu-Mureș și pentru CJ Mureș, asta ramâne de văzut. Dar garantat subsemnatul nu este altul decât cel de acum x ani. Am ramas același mare fan al Elveției și SUA. Între timp, planul vechi de mulți ani de a face o firmă în Elveția a devenit realitate. Planul de a construi ceva acasă la nivel micro, cu ai mei colegi, a devenit realitate, doar ca aceste planuri au fost virusate, distruse pe ici pe colo de o mulțime de politruci din partidele monopoliste și chiar nu este normal să fim lași și să îi lăsăm să își bată joc de munca noastră, de viața noastră de zi de zi, de zeci de ani.

Îi cunoaștem pe marii conducători, nu prea ne impresionează, iar la anul poate că vom propune niște proiecte interesante, ale unor oameni care au făcut ceva la viața lor, înainte de a intra în conducerea comunității, pentru a încerca să aducă bunăstarea comunității.

Romania este suma miilor de comunități bine guvernate, iar pentru unii dintre noi asta înseamnă politica.

I se spune politică educațională, politică culturală, politică economică, care la nivelul comunității o traduc în bunastarea comunității adusă prin educație, cultură, economie etc.

Internetul ne oferă șansa să aflăm ușor ce se inovează afară și să putem inova și noi în orice comunitate. Dacă alții vor dori să „cumpere” proiectul nostru de echipă, al unor târgumureșeni sau mureșeni, atunci este bine, iar dacă nu, iarăși este bine, deoarece avem ce face luni, după alegeri, chiar dacă nu vom fi aleși.

Dar în fața mea, a fiului meu, voi avea mulțumirea sufletească pentru că am făcut ce am făcut cu muncă, inovare și respect față de aproape. Nu iese întotdeauna, dar și mâine este o zi, iar ziua de mâine este bine să fie una în care să nu ne pară rău că ne-am bătut joc de cea trecută.

Dan Mașca

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.