[Înainte ca cineva să mă acuze, doresc să spun că nu-l cunosc pe domnul Soós Zoltán și nici n-am de gând să-l rănesc, vreau doar să înțeleg câteva lucruri. Cu cercetătorii ăștia numai așa se poate. Din păcate vor să afle originea tuturor lucrurilor. Vă rog să-mi treceți cu vederea acest lucru.]
Eram acasă în Târgu-Mureș când se desfășura isteria cu prealegerile și, spre presupusa bucurie a domnului Brassai, candidatul susținut de el a fost ales. Deși o concluzie trasă din 3.000-4.000 de voturi e… în fine, știu că UDMR-ul nu este un institut de cercetare. Ce este într-adevăr încă n-am reușit să definesc.
Dacă bine am înțeles, pe vremea aia, Soós Zoltán încă era marea descoperire a UDMR-ului în care toată lumea și-a aruncat credința cu speranța că El va fi Mântuitorul. Din păcate, această poziție este deja ocupată de domnul nostru Hristos, încă de pe vremea când trebuia să faci ceva să ajungi acolo. Nu mergea jocul cu alegerea pe baza etniei, care în prezent este o practică uzuală pe plaiul târgumureșean.
În mod ciudat, după alegeri, domnul sus-menționat a făcut o întoarcere de 180 de grade, transformându-se în independent – indiferent ce ar însemna asta pentru el. Și, în timp ce înainte era credincios devotat al UDMR-ului, de pe o zi pe alta s-a rebotezat independent. Un nou apostol Pavel în milieul târgumureșan. Splendid! O nouă dovadă că și Dumnezeu e cu noi!
Bănuiesc că brigada statistică UDMR și-a dat seama că voturile nu vor fi suficiente și, să fim sinceri, un candidat independent sună mult mai bine în fața alegătorilor sfărâmați, în mare parte de către UDMR, care s-au săturat de atâtea minciuni și promisiuni goale. Acest pas logic îmi este greu de digerat, dar fie. Scopul scuză mijloacele și pentru putere orice, nu-i așa? Bine! Dar nicidecum nu pot înțelege cum un candidat, care a început competiția în culorile UDMR-ului, apoi în mod cameleonic, de pe o zi pe alta, s-a transformat în „independent”, poate fi consilier în culorile UDMR-ului până în ziua de azi. Acest lucru nu-l pot înțelege.
Preluare și traducere de pe blogul lui Szilárd VAJDA.
