15 motive pentru care avem nevoie de o reformă fiscală

1749

S-a lucrat în ultimele săptămâni la un proiect de descentralizare fiscală, care are ca model de inspirație funcționarea sistemului fiscal din Elveția. Înainte ca proiectul să fie prezentat și mai apoi asumat de Partidul Oamenilor Liberi POL, trebuie spus că, studiind legislația românească, au reieșit câteva date extrem de interesante, la care merită să ne gândim puțin. Ne-am gândit să vi le prezentăm mai jos sintetizate, ca un set consistent de motive pe care le aducem în favoarea necesității unei reforme reale a sistemului fiscal:

  • Impozitul pe profit încasat în România intră integral în bugetul de stat. Nici un leu din impozitul pe profit nu se întoarce în bugetul localității sau județului în care ai tu firma. Acest lucru nu este corect nici pentru firma ta, căci nu beneficiezi pe plan local de nimic din valoarea economică pe care o creezi, nici pentru comunitatea care te „găzduiește”.
  • Doar 41,75% din impozitul pe venit pe care îl plătești statului se întoarce în localitatea în care trăiești. Diferența se împarte între bugetul de stat (28,5%), bugetul județului (11,25%). Se mai adaugă o sumă imprevizibilă pe care localitatea ta o poate primi dintr-un un fond aflat la dispoziția administrației județene a finanțelor publice și consiliului județean, pentru redistribuire (18,5%).
  • Procentul din impozitul pe venit care rămâne statului, în detrimentul comunității tale, a crescut în ultimii 10 ani cu 10,5%. În 2006, acesta era de 18%, iar în prezent este de 28,5%, deși localitățile au azi mai multe responsabilități decât în urmă cu un deceniu.
  • Doar 50% din impozitul pe care îl plătești la notar pentru tranzacții imobiliare rămâne în comuna sau orașul tău. Jumătate din acești bani intră în bugetul de stat.
  • O parte din TVA se întoarce în comunitatea locală sub forma unor sume alocate consiliilor locale și județene, dar cuantumul acestor sume este incert și imprevizibil, el fiind stabilit anual, prin legea bugetului de stat. TVA ar putea alimenta exclusiv cheltuielile de interes național (autostrăzi, sănătate, apărare etc.), dacă statul nu ar mai fi nevoit să aloce o parte din această taxă bugetelor locale, care nu se pot altfel autofinanța.
  • Unele județe primesc (din cotele defalcate pe impozitul pe venit și din TVA) chiar și peste 150% din sumele colectate, în timp ce altele primesc în jur de 15%. De exemplu, în județul Mureș se întoarce prin realocare în jur de 70% din ce a colectat.
  • Legea finanțelor publice locale a fost schimbată de 60 de ori în ultimii 10 ani. Ea a fost adoptată în 2006 și modificată, în medie, de 6 ori pe an.
  • În România, cetățeanului îi este interzis prin Constituție să aibă vreo inițiativă legislativă în probleme fiscale. Numai parlamentarii și membrii guvernului pot avea inițiativă legislativă în această privință.
  • Descentralizarea administrativă și financiară este un corectiv al centralizării excesive, pe care îl folosesc toate statele unitare. Descentralizarea nu înseamnă fragmentare teritorială, regionalizare sau federalizare.
  • În România, banii publici proveniți din fiscalitate se distribuie încă de sus în jos, de la București spre orașele și comunele României. Sub 40% din veniturile proprii ale municipiului Tîrgu Mureș, adică din taxele și impozitele pe care tu le plătești, rămân direct orașului.
  • Serviciile publice proaste și scumpe (sănătate, educație, utilități etc.) se datorează faptului că nu ai alternativă. Dacă ai putea alege între mai multe asemenea servicii, concurența le-ar obliga la prestații mai bune și la prețuri mai mici.
  • Cuvântul „administrație” vine din limba latină (ad minister) și înseamnă de fapt „a fi în slujba cetățeanului”, iar „ministru” înseamnă „servitor, slujitor”. Din taxele și impozitele tale, tu plătești salariile tuturor funcționarilor publici din România.
  • Regionalizarea ar însemna să-ți cauți rezolvarea problemelor mai departe de casa ta, în capitala unei regiuni ce ar cuprinde mai multe județe. Chiar și în România se recunoaște prin lege principiul subsidiarității: problemele administrative trebuie rezolvate la nivelul cel mai apropiat de cetățean (și numai în subsidiar, dacă acest lucru nu este posibil, de către o autoritate de nivel superior).
  • Poți contribui la buna gospodărire a banilor localității și județului tău, la fel cum faci cu bugetul familiei tale. Proiectul de buget al acestora, inclusiv cheltuielile, este făcut public în fiecare an și supus dezbaterii publice. Tot ce trebuie să faci este să te informezi și să te implici.

Sursa foto.

Comentarii Facebook

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ