Anul trecut s-au modificat mai multe legi electorale, între care și legea alegerilor locale, după care se organizează alegerile din acest an. În urma modificărilor apărute, Civitas Politics a editat Ghidul pentru înființarea unui partid și participarea în alegeri. Câteva lucruri pe care le putem observa, din rândul acelora care deturnează competiția electorală.
Potrivit monitorizării făcute de Centrul Pentru Inovare Publică, durata medie de înregistrare a unui partid este de 4 luni, uneori și mai mult. Așadar, dacă cineva se decinde în decembrie 2015 – ianuarie 2016 să candideze la localele din 5 iunie 2016, îi este imposibil. Chiar dacă reușește să-și înregistreze partidul, n-are timp de restul procedurilor birocratice: trebuie să obțină CIF de la Finanțe, să deschidă un cont bancar și, dacă totuși reușește, constată că termenul pentru depunerea candidaturilor este 26 aprilie.
A doua observație legată de șicanările de la înființarea partidelor: instanțele încep să ceară lucruri pe care legea nu le prevede, cum ar fi cazierul judiciar al fondatorilor. Adică un nou termen de judecată, o nouă prelungire inutilă a procedurilor de înființare.
A treia observație legată de procedurile de înființare: legea în continuare prevede că singura instanță competentă pentru a decide înființarea unui partid, este Tribunalul București. Deși ONG-urile se înființează local, și sunt mult mai numeroase, la partide, care sunt mult mai puține, legiuitorul format din partidele monopoliste au introdus această barieră descurajantă, ca să descurajeze concurența.
Să trecem acum la alegeri, unde în continuare listele civice de candidați sunt interzise. Deși există varianta candidatului independent la funcția de primar, pentru consiliu local sau județean lista de independenți este interzisă. Așadar, competiția politică este mai mult despre a parcurge niște proceduri birocratice consumatoare de timp și resurse, decât despre competiția de idei, proiecte și oameni care se prezintă în fața electoratului.
Să zicem că totuși ai parcurs procedurile birocratice și ți-ai pierdut timpul și banii, dar tot nu e destul. Legea mai spune că pentru a avea ocazia să candidezi, trebuie să aduni semnături de susținere. Deși tu n-ai neapărat structură națională, sute sau mii de membri, ci te-ai concentrat pe produs proiecte pentru comunitate, competiția devine din nou despre total altceva: respectiv strâns semnături de susținere, care sunt egale cu zero ca relevanță electorală. Alt timp pierdut, alte resurse alocate într-o direcție absolut irelevantă pentru alegător.
Ai strâns acele semnături și vrei să spui alegătorilor că exiști și că ai produs niște proiecte și că ai vrea să vină și ei, eventual, să contribuie la îmbunătățirea lor? Vrei să le anunți public, să organizezi dezbateri, să ieși cu ele în comunitate, cu alte cuvinte? Sau vrei să comunici cine ești ca să poți convinge oamenii să semneze acele liste de susținere? Foarte bine, doar că dacă nu ești în campania electorală, care ține 30 de zile și în care alegătorul e bombardat cu mesaje din toate părțile, îți este interzis să comunici aceste lucruri prin mijloace tradiționale de comunicare în masă.
Totuși, nicăieri nu îți este limitat dreptul să te exprimi liber și e puțin probabil că Biroul Electoral Central (BEC) va putea controla ce apare și ce nu apare pe Facebook, de pildă. Așa că ai vrea să te adresezi Biroului Electoral Județean sau BEC să ceri o opinie și să ajungi împreună cu autoritatea abilitată în acest domeniu la un compromis legal? Succes, birourile electorale încă nu sunt înființate. Așadar, dacă nu respecți legea și faci campanie electorală, nu e nimeni abilitat în țară până în 26 martie, când se desemnează judecătorii din BEC, să constate acest lucru. Cu alte cuvinte Statul impune o reglă atât de absurdă încât nici el însuși n-o poate respecta.
După care începe campania electorală și intrăm pe alte legi, încă și mai absurde. Despre ele, vom vorbi cu ată ocazie.
