Povestea unui maestru emerit al sportului, antrenor și viitor medic. La 22 de ani

5258
OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Nicolae Stanciu este multiplu medaliat la campionatele naționale, europene și mondiale de karate. Practică acest sport de la vârsta de 8 ani, a ajuns la cel mai înalt nivel, iar performanțele i-au fost recunoscute prin titlul de maestru emerit al sportului primit recent. Din păcate, activează într-o societate unde, chiar și ajuns la acest nivel, nu poate trăi din sport. Așa că vrea să-și construiască în paralel și o viitoare carieră de medic. Un sportiv excepțional naturalizat la Tîrgu-Mureș, care îmbină sportul, cariera profesională și cea de antrenor. Așa că am încercat să vedem cum reușește.

Cum ai început să faci sport și cum ai evoluat de atunci până la momentul septembrie 2015 când ai ajuns maestru emerit al sportului?

Nicolae Stanciu: Practic karate de 15 ani, din anul 2000. A fost o perioadă destul de dificilă în viața mea, am avut de făcut multe sacrificii pentru a putea practica sportul de performanță. Ca o scurtă istorioară, aș putea să vă spun că m-am apucat de karate uitându-mă la filmele cu Bruce Lee și mă gândesc că toată lumea așa a pornit pe această ramură.

Câți ani aveai și unde ai făcut primele antrenamente?

N. S.: Până acum am fost și sunt sportiv al clubului Chimia Rîmnicu Vâlcea. E clubul meu de suflet, acolo mi-am început cariera, pe când aveam 8 ani. Acolo am obținut toate rezultatele de până acum și, venind în Tîrgu-Mureș, vreau să mă bazez și pe partea de antrenorat. Sunt multiplu medaliat la campionatele naționale, europene și mondiale, ultimul rezultat marcându-mi cariera – Campionatul European  de Karate Shotokan ținut la Istambul în 21-23 octombrie.

Acolo ce medalii ai obținut?

N. S.: Am obținut locul doi la individual și locul doi la echipe.

DSCF6433Cât de popular e acest sport în România? Simți că e concurență mare și apar mereu campioni sau sportivi care vin cu rezultate de la europene și mondiale sau se întâmplă mai rar? Cât de dezvoltat e acest sport în România?

N. S.: Din punctul meu de vedere acest sport nu este foarte mediatizat. De aceea toată lumea aude fragmente ale poveștilor, dar efectiv ce se întâmplă acolo mai rar. De aceea și rolul meu acum la Tîrgu-Mureș e și acela de a mă axa pe antrenorat. Chiar aș vrea să dezvolt această ramură și din punct de vedere sportiv, al performanței, dar și din punct de vedere al karate-ului tradițional. Karate do, dacă știți, înseamnă arta mâinii goale, arta mâinii libere.

Cam când ai început să te gândești și la partea de antrenorat?

N. S.: Când am intrat la facultate, am început să studiez și la Școala Națională de Antrenori, anul acesta am terminat-o…

Câți ani durează?

N. S.: Doi ani. E o școală post-liceală. Asta gândindu-mă la faptul că nu poate să dureze foarte mult cariera de sportiv. Într-adevăr ai o perioadă în care stai și te antrenezi și ai performanță, dar de la un anumit nivel, de la o anumită vârstă, deja trebuie să te cam lași.

12180076_853774668072555_881102996_nCam între ce vârste atingi vârful de performanță?

N. S.: Vârful de performanță se atinge în medie la 27 de ani. Deci încă mai am până acolo. Dar în principiu poți concura până undeva către 36 de ani. Cam până acolo ai voie să lupți, să faci performanță și să fi recunoscut de Minister. În rest, după, urmează competițiile pentru veterani, dar acelea sunt numai de orgoliu personal.

Cum ai ajuns de la sport, student la medicină?

N. S.: Ca să fiu sincer, această decizie am luat-o împreună cu părinții mei. Știam că pot mai mult decât viața de sportiv, pentru că în viața de sportiv nu poți fi satisfăcut material. Adică nu poți să trăiești din asta. Și totuși, am terminat un liceu de matematică-informatică, așa că am zis că pot mai mult. Am vrut ceva cât mai aproape de sport și, așa m-am gândit eu, că asta ar fi medicina.

Faci medicină generală nu secția de educație fizică și sport, nu?

N. S.: Da.

Și ce specializare ai vrea să urmezi?

N. S.: Ortopedie.

Asta e alegerea logică.

N. S.:  E și o glumă. Mă duc la campionate, lovesc pe cineva și las cartea de vizită.

În ce an ești?

N. S.: Anul 4. Mai am trei cu acesta.

1471822_588230071230902_597910658_nO să mai mergi și pe ramura sportivă la cel mai înalt nivel?

N. S.: Ar fi păcat să nu merg. Am ajuns la un anumit nivel și nu vreau să renunț la toată munca mea. Mai ales că apogeul îl obți la 27-28 de ani. Deci chiar îmi doresc în continuare să concurez și să merg la campionate mari.

Care sunt obiectivele tale acum dacă ar fi să luăm toate planurile în care activezi? Ca sportiv, ca student implicat în Liga Studenților cu toate proiectele de voluntariat, ca antrenor… Hai să punem obiectivele tale pe masă și să vedem ce iese. 

N. S.: Păi așa cum spuneam aș vrea să continui sportul de performanță. Mi-aș dori să ies campion mondial la individual. Am avut un titlu cu echipa, dar mi-l doresc și pe cel la individual. Pe plan personal, ca student, mi-aș dori să mă implic și în cercetare pentru că, până la urmă dacă îmi doresc o carieră pe ortopedie, aș vrea ca la sfârșitul facultății, să am habar și să fiu mult mai implicat față de ceilalți colegi. La Liga Studenților sunt coordonatorul departamentului Sport și Turism și, din spusele colegilor mei, anul acesta a fost cel mai bun an al departamentului. Am creat University Motion Festival (UMFest), un festival cu caracter sportiv, unde am vrut să scoatem în evidență sportul, faptul că sportul în Tîrgu-Mureș nu e mort și că avem foarte multe valori.

WP_000159Cum vezi tu viitorul tău la CS Juvenes, că înțeleg că aici urmează să dezvolți partea de antrenorat? Și în sensul acesta voiam să revin la întrebarea anterioară: care sunt obiectivele?

N. S.: Chiar aș dori ca, așa cum antrenorul meu a avut sportivi de performanță, și eu pe viitor să ajung să fac performanță. Momentan avem un număr destul de mic de copii, dar pe viitor vrem să mediatizăm această secție a clublui. Împreună cu președintele clubului, ne-am fixat ca obiectiv să avem sportivi de performanță la nivel național și internațional. E o veche vorbă japoneză care spune că întotdeauna antrenorul tinde ca sportivul lui să-i depășească rezultatele, pentru că doar așa demonstrează că e un antrenor foarte bun. Țin să mulțumesc in primul rând antrenorului Paul Dinu care mi-a călăuzit drumul pe de-a lungul carierei timp de 15 ani si care m-a susținut si inca ma susține pe mine si pe colegii mei din toate punctele de vedere, clubului Chimia Rm. Vâlcea pe care il reprezint cu mândrie, colegilor (Viespe Bogdan, Bila Andreea, Ghita Silviu fiind numai câteva nume reprezentative, aceștia deținând de asemenea titlul de Maeștrii Emeriti ai Sportului) cu ajutorul cărora am tras cot la cot si ne-am antrenat din răsputeri, fără de care nu as fi putut atinge performanța actuala, antrenorului Jozsef Drocsa care m-a acceptat si m-a antrenat pe perioada studentiei in Targu Mures in cadrul Clubului Sakura, domnului director al Clubului Sportiv Juvenes, Cristian Constantin, care a avut încredere in mine si m-a acceptat ca si Antrenor al secției de Karate, pe care imi doresc din tot sufletul sa o dezvolt, putând atinge pe viitor un nivel de înaltă performanța, Clubului Sportiv Universitar si Universității de Medicina si Farmacie pe care le reprezint la toate competițiile universitare pe plan național, dar si internațional, care înțeleg faptul ca practic sportul de performanța si care ma încurajează la tot pasul, dar totuși imi reamintesc câteodată faptul ca sunt student la medicina si acest lucru nu trebuie neglijat, parinților mei fără de care nici nu as fi fost aici, prietenei mele Ilinca-Cezara Vişan, care a fost lângă mine si m-a ajutat ori de câte ori am avut nevoie! Mulțumesc din suflet tuturor si sper ca in continuare sa fac tot posibilul sa nu vă dezamăgesc.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.